Comportamentele cu funcție de autostimulare arată diferit la fiecare persoană în parte. În cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist, ele pot fi kinestezice, auditive, vizuale, vocale. Fie că cel mic scoate sunete înafara contextului, flutură mâinile sau învârte obiecte, ce știm clar până acum este că el are o nevoie. Această nevoie senzorială nu trebuie să fie înțeleasă de către părinți sau de către alte persoane din jurul copilului. Datoria noastră, a tuturor, este să respectăm nevoile celorlalți, nu să le dăm sens și să le explicăm.
De ce nu le oprim?
- pentru că au la baza o nevoie. Chiar dacă nu o înțelegem, blocarea manifestării acestei nevoi nu poate stârni decât disconfort. Este că și cum am amorți stand pe scaun și nu am avea voie să ne mișcăm.
- pentru că blocarea unui tip de autistimulare poate duce la apariția altora, poate și mai intense
- pentru că face parte din individualitatea persoanei și nu tot ce este atipic trebuie schimbat.
Cu toate acestea, Analiza Comportamentală Aplicată deține multe metode dovedite stintific menite să diminueze aceste comportamente. Scopul nu este că ele să dispară, ci să apară în anumite contexte, în preajma anumitor oameni sau în absența lor. Aici intervnine conceptul de educare.
De ce trebuie să le educăm:
- pentru că împiedică procesul de învățare- un copil care flutură mâinile foarte des, nu va avea șansa să exerseze scrisul. La fel, un copil care petrece mult timp emițând sunete sau cântând, nu va avea șansă să exerseze limbajul funcțional.
- pentru că poate provoca reacții agresive din partea altor persoane- oricât de mult ne-ar plăcea să spunem că ce cred ceilalți nu contează, există situații în care un comportament aparent inofensiv poate starni reacții nedorite. De exemplu, un copil care provoacă deschiderea ușilor automate la supermarket în mod repetat, poate deranja.
- pentru că ce este adecvat la o vârstă, devine neadecvat sau chiar ilegal la o altă vârstă. De exemplu, un copil de 3 ani care mângâie dresurile fetițelor pentru că îi place senzația pe care o are la nivel tactil, nu poate face acest lucru la 16 ani, chiar dacă funcția comportamentului este aceeași. Un comportament care arată la fel, poate fi interpretat diferit în funcție de context.
În concluzie, prin terapie dorim să educăm comportamentele pentru a facilita adaptarea individului la mediu. Este de datoria noastră să alegem cele mai bune metode, ținând cont de particularitățile persoanei cu care lucrăm.
