CE ESTE AUTOREGLAREA?
Autoreglarea se referă la abilitatea copilului de a gestiona propriile gânduri, emoții și comportamente, în acord cu particularitățile anumitor situații, având ca scop urmărirea adaptativă a obiectivelor pe termen lung.
DE CE ESTE AUTOREGLAREA EMOȚIONALĂ IMPORTANTĂ?
Capacitatea unui copil de a-și regla emoțiile influențează calitatea interacțiunii cu familia și covârstnicii, precum și performanța academică (Graziano, Reavis, & Calkins, 2007). Cercetările indică faptul că inabilitatea unui copil de a se autoregla emoțional, poate fi asociată cu manifestări dezadaptative precum furie, izolare, anxietate, comportamente agresive, dar și cu repercusiuni pe termen lung, având risc mai ridicat pentru abandon școlar, delicvență, abuz de substanțe și stare de bine generală mai scăzută.
În schimb, o reglare emoțională eficientă, are impact în sens pozitiv asupra relațiilor interpersonale, fiind, de asemenea, un predictor puternic al competențelor academice și succesului școlar al copiilor. În plus, beneficiile dezvoltării autoreglării emoționale includ capacitate mai bună de concentrare și rezolvare de probleme, abilități de amânare a recompensei în vederea urmăririi scopurilor și o mai bună gestionare a evenimentelor adverse de viață (Cote & Morgan, 2002).
Luând în calcul aspectele deja menționate, nu este surprinzător că specialiștii consideră esențială dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională.
CUM ȘI CÂND SE DEZVOLTĂ AUTOREGLAREA EMOȚIONALĂ?
Abilitatea de autoreglare nu este înnăscută (Casenhiser, Shanker, si Stieben (2012), începe din primii ani de viață și se dezvoltă în timp.
Fiecare copil dispune de o reactivitate genetică la stimulii din jur, existând variații interindividuale cât privește temperamentul, ceea ce poate influența dezvoltarea abilității de autoreglare a emoțiilor. La fel de important, însă, este mediul în care copilul se dezvoltă, părinții și familia jucând un rol central în acest proces.
CUM PUTEM SUSȚINE DEZVOLTAREA REGLĂRII EMOȚIONALE A COPIILOR?
Copiii își pot îmbunătăți tot mai mult abilitatea de reglare a reacțiilor lor la stimuli, atunci când beneficiază de susținerea unor adulți de încredere, care le înțeleg nevoile și îi ajută să dezvolte strategii adaptative de autoreglare, într-un mediu care este perceput ca fiind sigur și suportiv (Shonkoff & Phillips, 2000).
Astfel, părinții pot deveni chiar niște antrenori emoționali dacă urmăresc o serie de principii pe care e indicat să le aplice în interacțiunile zilnice cu proprii copii.
În acest sens, psihologul John Gottman, cunoscut pentru cercetările realizate privind relația părinte-copil, propune o serie de componente cheie în practicarea coaching-ului emoțional pentru a dezvolta inteligența emoțională și abilitățile de reglare emoțională a copiilor care includ:
- Fiți conștienți de emoțiile copilului dvs.
Observați semnele activării emoționale înainte ca cel mic să manifeste comportamente negative. Îi puteți spune copilului că ați observat o schimbare (de ex., „Ai devenit puțin tăcut”) și invitați-l să vorbească despre posibila cauză, iar dacă suspectați un declanșator, îl puteți aduce în discuție cu blândețe (de ex., „poate îți este dificil să împarți jucăriile cu sora ta”). De asemenea, conștientizați și încercați să vă înțelegeți propriile emoții pe care le resimțiți în relația cu copilul.
- Vedeți emoțiile copilului ca pe o oportunitate de conectare și învățare.
Conectați-vă cu copilul utilizând momentele emoționale ca oportunități de apropiere. Împărtășiți povești personale despre experiențele trăite în anumite situații (de ex., „Îmi aduc aminte că și eu m-am simțit rușinat/-ă atunci când…”). În plus, prin aceste relatări puteți modela și facilita învățarea copiilor despre strategii sănătoase de a face față unor emoții negative.
- Ascultați și validați sentimentele pe care copilul le trăiește.
Este importantă conectarea la experiențele prin care trece copilul prin acceptarea și respectarea sentimentelor pe care le trăiește la un moment dat. Acest lucru nu înseamnă că acceptați comportamentele indezirabile ale copilului dvs, ci doar că îi permiteți să simtă tot ceea ce are nevoie să simtă, pentru a înțelege cu ce se confruntă. Într-o situație de conflict, puteți folosi exprimări de tipul „Văd că ești foarte supărat/-ă pe fratele tău”. Arătați că îi înțelegeți perspectiva prin exprimări empatice (de ex., „ Pot să înțeleg de ce te-ai înfuriat”).
- Ajutați copilul să eticheteze emoțiile pe care le trăiește.
Pe măsură ce vorbiți cu copilul dvs, îl puteți sprijini să găsească cuvinte pentru a-și eticheta emoțiile pe care le experimentează, fără însă a încerca să îi sugerați ce ar trebui să simtă.
- Stabiliți limite în timp ce ajutați copiii să caute strategii de rezolvare a problemelor.
În acest sens, vorbiți cu copilul dvs. despre reguli și limite pe care e important să le respecte; transmiteți mesaje concise cu privire la comportamentele care sunt acceptate/neaaceptate.
Notă de final!
Nu uitați că reglarea emoțională a celor mici provine din reglarea emoțională a părinților. Pentru a ajuta copiii să învețe să aibă un control emoțional eficient, părinții pot lucra să adopte ei înșiși strategii adaptative de autoreglare, să modeleze emoții pozitive și să expună copiii la un mediu suportiv care să fie prielnic pentru dezvoltarea unei vieți emoționale sănătoase.
Referințe:
Côté S, Morgan L. (2002). A longitudinal analysis of the association between emotion regulation, job satisfaction, and intentions to quit. J Organiz Behav. 947-962. doi:10.1002/job.174;
Gottman J.M., Katz L.F, Hooven C. (1997). Meta-Emotion: How Families Communicate Emotionally. Mahwah, NJ, USA: Lawrence Erlbaum Associates;
Gottman, J. M., & DeClaire, J. (1997). Raising an emotionally intelligent child;
Graziano, P.A., Reavis R.D., Keane S.P, & Calkins S. D (2007). The role of emotion regulation in children’s early academic success. Journal of School Psychology.3-19. doi:10.1016/j.jsp.2006.09.002;
Shanker, S. (2012) Calm, Alert and Learning, Pearson Canada Inc. Toronto, Ontario;
Shonkoff, J. & Phillips, D. (2000). From Neurons to neighbourhoods: The science of early childhood development, Washington DC, National Academy Press;
https://www.parentingforbrain.com/self-regulation-toddler-temper-tantrums/
Psiholog Agnes Frunză