Skip to content
Alegria

Anxietate, fobii, frici și temeri: o abordare cognitiv-comportamentală

Anxietate, fobii, frici și temeri: o abordare cognitiv-comportamentală

Ce este anxietatea? Anxietatea este acea stare emoțională intensă ce se manifestă prin ceea ce mulți putem numi „neliniște interioară”. De multe ori, când ne simțim anxioși putem observa anumite manifestări specifice precum creșterea pulsului, transpirație și palpitații. Această stare apare, de regulă, în urma unui eveniment pe care il percepem ca fiind stresant, sau chiar un eveniment viitor ce ne provoacă anticipativ o stare de tensiune.

Ca și oameni, toți trecem prin evenimente care ne fac să ne simțim anxioși. Acest fenomen este normal și destul de des întâlnit în ziua de azi, în contextul societății moderne.

Anxietatea poate fi de mai multe feluri:

Anxietate socială

Aceasta reprezintă frica de a fi judecat, de a fi privit în mod negativ de către alte persoane sau de a se face de rușine în medii sociale. 

Anxietate generalizată

Frământări precum job-ul, relațiile cu familia, prietenii, facultatea, școala, viitorul sau perspectivele de viitor formează obiectul anxietății generalizate.

Anxietate de separare

Anxietatea de separare reprezintă o frică accentuată în ceea ce privește pierderea persoanei de care suntem atașați. Acesta este un fenomen des întâlnit la copii, însă poate persista și se poate manifesta si la tineri / adulți. 

Tulburarea de panică

Acesta este una din cele mai grave forme de anxietate și constă în apariția atacurilor de panică. Acestea sunt caracterizate printr-o senzație de moarte iminentă sau senzația că persoana în cauză e pe cale să își piardă mințile. La nivel somatic (fizic) acestea semanifestă prin hiperventilație (inspirarea și expirarea foarte rapidă a aerului în plămâni), ritm cardiac alert, încordare musculară, amețeală, tremor etc.

Atacurile durează câteva minute și pot fi declanșate mereu de același factor de stres sau de mai mulți factori diferiți.

Fobiile

Cu toate acestea, exista mai multe fațete ale acestui sentiment, mai mult sau mai puțin intense decât cel prezentat până acum. Un bun exemplu în acest sens îl constituie fobiile.

De la copii, adolescenți și tineri, până la adulți și chiar vârstnici se pot manifesta diferite feluri de fobii.

Fobia este asemănătoare cu anxietatea, însă aceasta este mult mai severă. Spre deosebire de anxietate (care poate avea sau nu obiect – adică un motiv), fobia are întotdeauna obiect; spre exemplu: fobia de locuri înghesuite (claustofobie), fobia de locuri aglomerate (agorafobie) sau chiar fobia de insecte (entomofobie). 

Majoritatea persoanelor care suferă de fobii sunt conștiente nu numai de prezența acestora, dar și de caracterul irațional pe care fobiile îl poartă, însă fără ajutor specializat acestea sunt foarte greu sau chiar imposibil de depășit.

Cum pot fi depășite stările de anxietate și fobiile?

Ajutorul specializat în privința depășirii acestor stări emoționale constă în psihoterapia cognitiv-comportamentală și în psihologii specializați în acest tip de terapie. 

Terapia cognitiv comportamentală este o forma de terapie canalizată pe rezolvarea problemelor cu rezultate remarcabile. Acest tip de terapie îmbină alte două tipuri, și anume: terapia cognitivă și terapia comportamentală. 

Aceasta ne ajută să devenim mai conștienți asupra gândurilor noastre, așadar ne ajută să privim problemele pe care le avem din altă perspectivă, dându-le un nou sens. Astfel reușim să le gestionăm mai eficient.

Psihoterapia cognitiv comportamentală este dovedită clinic și are un grad de eficiență ridicat în tulburări precum:

  • Atacuri de panică
  • Fobii 
  • Timiditate și anxietate socială 
  • Anxietate generalizată 
  • Obsesii și compulsii
  • Simptome de stres post-traumatic
  • Tulburări ale comportamentului alimentar
  • Depresie și modificări ale dispoziției
  • Insomnii 

În ceea ce privește subiectul discutat  anterior, și anume anxietatea și fobiile, psihoterapia cognitiv comportamentală are tehnici și modalități de combatere eficente. 

Un bun exemplu  în acest sens îl constituie tehnica expunerii.

Aceasta constă în apropierea treptată a clientului de stimuli de care se teme și interacțiunea cu ei cu teamă sau anxietate scăzute, sau chiar inexistente, urmate de creșterea graduală a stimulului stresor. Astfel, se produce un fenomen numit desensibilizare treptată la stimulul care, în trecut, provoca anxietate/ fobie. Astfel, clientul reușeste să facă lucruri pe care nu le-a mai făcut de mult timp sau deloc, iar acesta împreună cu familia sa vor mărturisi câștiguri funcționale importante. 

 Așadar, tehnica expunerii din terapia cognitiv comportamentală îl ajută pe client să treacă prin procesul de a face față anumitor stimuli de care se teme și să înțeleagă că acest proces poate deveni un instrument folositor și în alte aspecte ale vieții sale. 

Autor: Psiholog Bănică Ioana Andreea

Referințe bibliografice: 

Southam-Gerow, M. A. (2019). Terapia prin expunere pentru copii și adolescenți. Guilford Publications.

David, D. (2016). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale. Ed. II. Elefant Online.

Distribuie articolul pe