De multe ori, atunci când se lucrează cu clienți care au o boală somatică, și cu atât mai mult, un diagnostic sumbru cum este cel de neoplasm, tentația este să fie abordate doar planul simptomatologic și planul existențial în cadrul evaluării psihologice, neluându-se în considerare importanța dinamicii inconștientului familial în istoria de viață a clientului. Și totuși, explorarea conținuturilor inconștiente sunt importante deoarece transformându-le, clientul poate descoperi noi sensuri existențiale.
Abordarea transgenerațională se axează pe analiza conținuturilor inconștientului familial, al mecanismelor de transmitere inconștiente și al dinamicii inconștientului familial (Mitrofan, Godeanu, 2010).
Influența transmisiilor transgeneraționale în ceea ce privește apariția unei boli somatice constituie obiectul a numeroase studii în cadrul literaturii de specialitate, numărul acestora fiind în continuă creștere.
Transmisia multigenerațională este un concept care îi aparține lui Murray Bowen, care îl definește ca fiind ,,tendința puternică de a repeta pattern-urile disfuncționale ale conduitei emoționale în generații succesive” (Mitrofan, 2005). Aceste repetiții, transmise la nivelul a mai multor generații, pot avea consecințe nefaste asupra descendenților care prezintă o anumită vulnerabilitate, aceștia putând dezvolta chiar și maladii grave.
Sunt autori pentru care apariția cancerului reprezintă un compromis între presiunea de a rămâne loial familiei și nevoia de creștere, de exprimare a propriilor nevoi. Cum presiunea de a rămâne loială este puternică, persoana ,,alege” boala care pare să reprezinte o scuză ,,obiectivă” a lipsei de disponibilitate. Dar ce este loialitatea familială? Ce o face să fie atât de puternică încât, pentru a scăpa, un inivid ,,alege” să se îmbolnăvească și chiar să moară? Loialitatea familială este un concept introdus de Boszormenyi-Nagy; el și-a bazat teoria pe ideea că, la nivel transgenerațional, există o etică a relațiilor care, dacă este încălcată are drept consecință crearea unor dezechilibre ale căror efecte se pot vedea la nivelul mai multor generații, ceea ce înseamnă că unitatea unui grup familial depinde de loialitatea membrilor săi (Mitrofan, 2010). De multe ori, păstrarea acestei unități, a acestui ,,echilibru” se face cu un preț destul de ridicat, care se poate manifesta și la nivel somatic.
În ceea ce privește ,,loialitatea familială invizibilă’’, Spark (apud. Papasteri, 2013) susține că maniera în care urmașii își achită datoriile inconștiente față de grupul familial din care fac parte este transgenerațională, aceasta presupunând că sensul bolii unui descendent poate fi găsit în identificarea inconștientă a acestuia cu un antecesor adesea dispărut sau decedat în mod tragic. De altfel, identificarea proiectivă este principalul mecanism de transmisie transgenerațională (Godeanu, apud. Ciccone, 2013).
Bert Hellinger aduce o contribuție importantă în domeniul transmisiei transgeneraționale, fiind cel care introduce termenii de ,,intricație familială” și ,,ordinele iubirii”. Astfel, primul termen, cel de intricație familială se referă la evenimentele de viață dureroase pe care membrii respectivului grup familial au preferat să le uite. El oferă exemple de astfel de evenimente: moartea prematură a unui copil, copil născut mort, membrii ai familiei care au murit în război, maladii grave, handicap, suicid, copii care au fost abandonați, deportare, o vină apăsătoare, etc. Ceea ce este definitoriu acestor evenimente este, așa cum menționam mai devreme, faptul că membrii familiei le aruncă în uitare. Doar că ele nu sunt pierdute, ci doar transformate în secrete care se vor manifesta în dinamica familială peste generații și care pot avea un impact important asupra descendenților.
,,Ordinele iubirii” descrise de Hellinger au la bază loialitatea familială, autorul descriind trei tipuri de loialitate (apud. Mitrofan, 2005): ,,eu în locul tău”, ,,te urmez”, și ,,a ispăși o vină”. Ultimile două scenarii se pot întâlni frecvent în scenariile bolnavilor de cancer. Astfel, în cazul celui de-al doilea scenariu, respectiv ,,te urmez”, un descendent, care preia, fără să fie conștient de acest lucru, destinul unui înaintaș, îl poate urma pe acesta atât în boală, cât și în moarte.
Teoriile contextuale dezvoltate de Boszormenyi-Nagy și Spark (apud. Papasteri, 2013) indică faptul că în copilărie, bolnavul de cancer a fost un copil parentificat, fiind deturnat de la creștere, rămânând într-o relație care i-a cerut să-și sacrifice propriul proces de dezvoltare. Se observă astfel o perturbare a granițelor intergeneraționale Cercetările din domeniul psihogenealogiei au arătat faptul că aceste perturbări au la bază existența unei patologii care s-a transmis de-a lungul generațiilor, patologie care prin prisma celor spuse până acum, poate fi interpretată ca o încercare a familiei de a-și păstra identitatea. Canalul de transmisie este memoria familială, care are la bază principiul selectării a ceea ce este considerat bun să fie transmis.
Este important de explorat felul în care un bolnav își explică boala, precum și sensul pe care i-l acordă în viața sa. Denisa Godeanu și Iolanda Mitrofan au identificat câteva scenarii des întâlnite în rândul populației românești, care reflectă diverse percepții asupra bolii (Mitrofan, Godeanu, 2010).
Astfel, prima percepție pe care o menționează autoarele este boala ca ,,pedeapsă a lui Dumnezeu”, în romanul transgenerațional al acestor familii fiind găsită tema vinovăției sub diferite forme.
Al doilea sens al bolii găsit de autoare este ,,boala ca blestem”, dinamica familială fiind asemănătoare cu cea din primul caz menționat. Așa cum spune autoarele, ,,forța inconștientului transfamilial hrănește și materializează” blestemul, creând programări și profeții autoîndeplinite.
,,Boala ca modalitate de identificare de sex-rol” este un alt sens al bolii care poate fi întâlnit mai ales în cadrul familiilor în care patologia a avut ca efect o slabă diferențiere a membrilor săi, boala oferindu-le posibilitatea să aibă un reper de identificare.
De asemenea, boala poate constitui o ,,șansă” de maturizare, aceștia având ,,șansa” să intre în contact cu nevoile lor reale și să crească.
Surse:
Godeanu, D. (2013). Spațiul identitar – locul privilegiat al întâlnirii cu antecesorii. București: Editura Sper
Mitrofan, I.; Stoica, C.D. (2005). Analiza transgenerațională în terapia unificării. București: Editura Sper
Mitrofan, I.; Godeanu, C.D. (2010). Psihogenealogie. Diagnoza, intervenția și vindecarea istoriei familiale. București: Editura Sper
Papasteri, C.C. (2013). Afecțiunile oncologice. Abordare psihoterapeutică experiențială unificatoare. București: Editura Sper
Ruppert, F. (2012). Traumă, atașament și constelații familiale. București: Editura Trei
Schüzenberger, A.A. (2015). Vouloir guérir. L’aide au malade atteint d’un cancer. Paris: Ed. Payot & Rivages
Autor: Laura Chirodea
Psiholog clinician specialist, Psihoterapeut specialist
