Skip to content
Alegria

Ambivalența în rolul parental și cauzele care o generează la asistentele maternale profesioniste

Sistemul de asistență maternală a luat ființă în România în anul 1997, în baza Ordonanței de urgență nr.26/1997 – aprobată prin Legea 108/1998 privind protecția copilului aflat în dificultate.

Îngrijirea familială temporară este o alternativă față de plasamentul în instituții și oferă copiilor abandonați sau celor cu risc de abandon, îngrijire într-o atmosferă familială, securizantă; reprezintă un sistem de îngrijire familială temporară, limitată în timp, planificată, oferită unui copil care nu este rudă și care nu poate rămâne în propriul lui cămin datorită unei crize familiale.

Îngrijirea familială temporară este planificată; ceea ce se întâmplă cu copilul pe parcursul plasamentului nu este la voia întâmplării, ci se urmărește planul de viitor al copilului.

Îngrijirea familială temporară este limitată în timp. Un copil nu ar trebui să rămână în  îngrijire familială temporară un timp nedefinit. La sfârșitul acestei perioade copilul ar trebui să fie integrat într-o familie permanentă, propria sa familie biologică sau cea adoptivă.

Resursa esențială este asistentul maternal profesionist. Majoritatea covârşitoare a asistenţilor maternali din România sunt femei, iar media de vârstă la nivel naţional este de 50 de ani.  

Asistenta maternală oscilează în cadrul realităţii obiective de la un statut de „părinte bun” la unul de „părinte rău”, o raportare  adecvată /inadecvată la copil. Uneori poate manifesta tendințe contrare față de copilul pe care îl are în îngrijire; de exemplu: a te atașa, a nu te atașa (teama de atașament) de copil și de aici întrebările pe care și le pune (ex. Când aleg să fiu o mamă bună? Răspuns: Când copilul se comportă conform așteptărilor. Când aleg să fiu o mamă rea? Răspuns: Când copilul nu se comportă conform așteptărilor mele.) și care generează trăiri ambivalente: se bucură și se întristează; simte plăcere și neplăcere; simte atracție și respingere; simte atașament/ iubire și lipsa acestuia în relație cu copilul pe care îl îngrijește.  În plan volitiv se poate constata o concurență a scopurilor cu sens contrar și o coexistență a tendințelor de perseverare sau de abandon. 

La un moment dat, asistenta maternală poate să fie afectuoasă și să încurajeze copilul ca, în momentul următor, ea poate trimite copilul în dormitorul lui. În mod similar, un copil care pare a fi de ajutor şi cooperant se poate transforma brusc într-un beligerant. Desigur, părinţii şi copiii pot rezolva parţial amestecul de sentimente negative şi pozitive, au experienţă în astfel de situaţii dacă fac apel la dragostea dintre ei.  Cu toate acestea, aceste sentimente contradictorii vor fi stocate în memoria ambelor părţi, contribuind la un melanj de credinţe contradictorii, sentimente, şi comportamente de lungă durată. 

Sunt mai mulți factori care pot influența o persoană, de cele mai multe ori o femeie, să aleagă să devină asistent maternal profesionist.    

1. Factori materiali: aspecte financiare; oportunitatea dobândirii unui contract de muncă, implicit a dreptului la asigurare medicală, pensie etc.; dificultate în găsirea unui alt tip de job.

2. Factori psihologici: singurătatea; pierderi / pierderea rolului de mamă; decesul propriului copil; independența propriilor copii; imposibilitatea de a avea copil biologic și adopția; conflictul între generații, tensiuni, distanțare față de proprii copii.

Odată această profesie aleasă și existența unui copil cu măsură de protecție în îngrijire, asistenta maternală poate experimenta asemănări și deosebiri între cele două roluri – rolul de mamă naturală și rolul de mamă temporară pentru copilul aflat în dificultate /rolul de asistent maternal – care deseori, generază trăiri ambivalente.

Principalele cauze ce au stat la baza apariției trăirilor ambivalente, pe care le-am descoperit în urma prelucrării într-un grup de psihodramă a ambivalenței rolului parental la asistentele maternale profesioniste, au fost următoarele:

Cauze care țin de asistentele maternale

  • Credințe și valori.
  • Vârsta femeilor care doresc să practice această meserie (majoritatea au vârsta la care pot avea rol de bunică); copilul luat în plasament le poate fi nepot/ nepoată.
  • Îngrijorările ridicate de întrebarea: „Ce se va întâmpla cu copilul pe care l-au îngrijit după ce acesta va împlini vârsta de 18 ani?” 
  • Modul în care femeia își percepe statutul dobândit de asistentă maternală profesionistă.

Cauze care țin de familiile asistentelor maternale

  • Modelul educațional însușit din familia de origine a asistentei maternale.
  • Modul în care membrii familiei se raportează la copilul aflat în îngrijire.
  • Structura familiei asistentei maternale.  Este important dacă asistenta maternală este singură sau are soț și copil /copii; dacă este divorțată; dacă are copii majori care au devenit independenți și au plecat de acasă sau dacă are copii de vârstă mică, relativ apropiată cu a copilului pe care îl are în plasament.  Copiii naturali din familiile asistenților maternali pot trăi aceeași ambivalență de rol ca și părinții lor (ce sunt – soră?, frate?). Uneori sunt trezite în propriul copil frustrarea și gelozia prin relația asistent maternal – copil aflat în îngrijire.  Modul în care asistentul maternal face diferența între propriul copil și cel aflat în îngrijire poate naște ambivalență.

Cauze care țin de copiii aflați în îngrijire

  • Vârsta copilului luat în îngrijire (sugar, antepreșcolar; preșcolar; școlar).
  • Starea de sănătate a copilului luat în îngrijire (cu probleme de sănătate; cu nevoi speciale datorită dizabilităților (intelectuale, motrice, senzoriale, psihice).
  • Etnia copilului luat în îngrijire.                                                                                                                                 
  • Probleme de comportament ale copilului / manifestări acasă, la școală.
  • Percepția copilului aflat în îngrijire vizavi de rolul de asistent maternal profesionist pe care femeia îl exercită (exemple: în situațiile în care nu-i mai convine copilului – „nu ești mama mea!; ești plătită, așa că ești obligată să ai grijă de mine!”, „ești mama mea, nu am să te părăsesc niciodată!”).

Cauze care țin de angajator

  • Particularități ale colaborării dintre asistentele maternale și alți profesioniști implicați în monitorizarea copiilor aflați în îngrijire în familiile acestora (exemplu: asistent social, psiholog, manager de caz etc.).
  • Diverse facilități materiale /financiare sau de altă natură (exemplu: cursuri de perfecționare etc.) sau lipsa acestora.

Psiholog clinician principal/Psihoterapeut

Mariana Marican

Distribuie articolul pe