Alăptarea – cea mai profundă conexiune dintre bebe și mamă

Alăptarea situează copilul la distanța perfectă pentru ca acesta să își poată privi mama în ochi întrucât micuțul focalizeză foarte bine la 20 cm distanță.

Cercetările arată că atașamentul nu este format doar ca rezultat al satisfacerii nevoilor fizice imediate ale copilului, ci și prin calitatea acestor interacțiuni. Bebelușul o privește pe mamă care îl privește la rândul ei și ceva este comunicat între ei: un zâmbet, o mișcare de oglindire, un dans sincronizat ce are loc cu mult sub nivelul experienței conștiente. (Jasmin Lee Cori)

Procesul de hrănire al bebelușului prin alăptare nu are doar rolul de a-l hrăni fizic pe acesta, ci și emoțional.  Nevoia de afecțiune a micuțului este la fel de intensă și de importantă precum este nevoia acestuia de lapte.

Alăptarea la sân are rolul de a crea o conexiune profundă între bebe și mamă oferindu-i acestuia sentimentul de siguranță, apartenență, încredere, iubire, liniște. 

Prin procesul de alăptare mama îi transmite bebelușului mesaje precum “Te văd”, “Sunt aici pentru tine”, “Te iubesc”, “Nevoile tale sunt importante pentru mine”, “Mă bucur că ești aici”.

Este important de reținut faptul că toate mesajele pe care mama i le transmite copilului, atât cele conștiente, cât și cele inconștiente, sunt puternic influențate de stările emoționale ale mamei. 

Când mama este furioasă, anxioasă, tristă și neliniștită, procesul de alăptare este caracterizat în principal de tensiune, stres și energie negativă pe care copilul le va prelua de la mamă. 

Mama și bebelușul nu pot fi priviți separat întrucât aceștia sunt o unitate biologică.

Faptul că micuțul preia toate stările mamei, fie acestea plăcute sau mai puțin plăcute, este un proces care are loc încă din perioadă intrauterină, perioadă în care cea mai profundă conexiune dintre cei doi se realizează prin intermediul cordonului ombilical.

În marea majoritate a cazurilor, mamele au încă de la început așteptări cu privire la procesul de alăptare, așteptări care de multe ori nu sunt îndeplinite întrucât fiecare mamă și fiecare bebeluș este diferit. 

Experimentarea anxietății este foarte des întâlnită în rândul mămicilor imediat după ce micuții lor s-au născut și uneori o perioadă mai îndelungată după. 

În esență, această anxietate conține la bază teama mamei că nu ar putea fi suficient de bună pentru bebelușul ei, că nu ar reuși să îndeplinească așteptările celor din jur, că nu va produce suficient lapte sau că sânii acesteia nu sunt suficient de mari pentru a alăpta. 

Există și situații în care, din diverse motive, unele mame nu alăptează la sân bebelușul, însă acest lucru nu presupune faptul că îl iubesc mai puțin, că nu experimentează o legătură profundă cu acesta, că nu îl pun pe primul loc sau că nu sunt mame bune.

Aveți încredere în instinctul dumneavoastră de mamă! 

Fiecare mamă este perfectă pentru bebelușul ei!

Autor: Ioana Dobrin, psiholog clinician și psihoterapeut

Recommended Posts