Stresul este prezent în fiecare colț al existenței noastre, atât la adulți, cât și la copii. Chiar dacă o parte din acesta se regăsește în activitățile zilnice, fiind ca un propulsor al motivației de a acționa, adulții pot mai ușor identifica emoții și cauze ale stresului signifiant, luând în considerare modalități pentru a-l gestiona. Tinerii și copii, nu au abilitățile necesare să recunoască semnele stresului ori modalități de a-i face față și de a găsi modalități de coping eficiente. Pentru acest lucru, părinții pot oferi o asistență valoroasă, precum și empatie și înțelegere. Cunoscând și știind cum să îi asculte pe copiii lor, să caute oportunități de a se angaja în conversații, indiferent de vârsta acestora, copii, preadolescenți sau adolescenți, părinții îi pot ajuta să gestioneze mai bine provocările vieții. Propunem, așadar, următoarele modalități pentru a vorbi copiilor despre stres:
FII DISPONIBIL PENTRU COPILUL TĂU!
- Observă momentele când copilul tău este disponibil pentru o conversație: de exemplu, înainte de culcare sau cină, în mașină, și fii pe deplin disponibil doar pentru a-l asculta;
- Începe tu conversația: astfel îi permiți copilului să știe că îți pasă de ceea ce se întâmplă în viața sa. Găsiți împreună timp, cel puțin o dată pe săptămână, pentru o activitate individuală, cu fiecare copil, în cazul în care aveți mai mult decât unul, evitând să programați și alte activități în același timp;
- Învățați despre interesele copilului- de exemplu, muzica preferată, hobby-uri și arată-ți interesul pentru acestea;
- Inițiază conversații prin împărtășirea lucrurilor la care te-ai gândit, sau la ce anume s-au gândit alți copii și încearcă să nu începi conversația cu o întrebare;
ASCULTĂ ACTIV
- Atunci când copil vorbește despre ceea ce îl îngrijorează, oprește tot ceea ce faci și ascultă:
- Exprimă-ți interesul față de ceea ce povestesc, fără a fi intruziv;
- Ascultă punctul lor de vedere, chiar dacă îl găsești dificil de ascultat;
- Lasă copilul să finalizeze punctul său de vedere, înainte să îi oferi răspunsul;
- Repetă ceea ce auzi pentru a-l asigura pe copil că ai înțeles în mod corect;
- Realizează faptul că poți fi testat de către copil prin povestirea unei mici părți a ceea ce îl deranjează. Ascultă cu grijă, încurajează-l să vorbească, iar în acest mod copilul poate să împărtășească restul poveștii, în mod special dacă arăți empatie și eviți predici/ să îi predai bunele practici devreme, în discuție;
RĂSPUNDE, DAR MAI ÎNTÂI ANALIZEAZĂ-ȚI GÂNDURILE
- Îmbunătățește-ți reacțiile explozive, puternice prin folosirea unui ton al vocii scăzut, empatic. Deseori, se întâmplă ca atunci când ești nervos, devensiv sau judecător, copilul să reacționeze la fel, fiind de fapt oglinda ta;
- Exprimă-ți opinia fără a o minimaliza pe cea a copilului și recunoaște că este sănătos să nu fii de acord, uneori;
- Rezistă și nu te certa pentru a stabili cine are dreptate: ai putea să spui „Știu că nu ești de acord cu mine, dar asta este ceea ce eu cred/gândesc!”;
- Focusează-te pe emoțiile copilului, și nu pe cele ale tale, în timpul conversației;
- Întreabă copilul ce anume își dorește, care sunt nevoile lui cu privire la conversație, precum sfaturi, ajutor în rezolvarea unei probleme, înțelegerea și gestionarea emoțiilor
IA ÎN CONSIDERARE ȘI…
- Copiii învață prin observarea părinților. Adesea, aceștia îți vor urma metodele și stilul de a gestiona furia emoțiile negative, rezolvarea problemelor. Ajută copilul de a adopta strategii de coping prin modelarea comportamentelor pozitive;
- Este recomandat să se implice întreaga familie în activități de reducere a stresului, precum plimbări în aer liber, cu bicicleta sau chiar momente de dans împreună;
- Copiii mici pot exprima emoții sau situații stresante în activitățile de joc. Acordă atenție temelor principale abordate în conversații și sesiuni de joc pentru a-i ajuta să ofere un bun sens al îngrijorării lor; Preadolescenții și adolescenții își petrec mai degrabă timpul alături de covârstnici decât cu familia, iar acest lucru este o parte importantă a devenirii de sine. Există însă posibilitatea ca distanțarea și evitarea semnificativă a părinților să fie un semn a distresului, fiind necesar asistare și acordarea ajutorului;
- Copiii învață din propriile alegeri. Atât timp cât consecințele faptelor sunt îi pun în pericol, ori pe cei din jur, lasă-i să exploreze și realizeze alegerile proprii;
- Protejarea copiilor de cauze favorabile stresului, anxietății, precum lipsta unui loc de muncă a părintelui, probleme maritale ori cazuri de îmbolnăviri în familie, pot agrava anxietatea celor mici, deoarece aceștia își asumă, în mod obișnuit, cel mai rău scenariu. Astfel, ajutorul vine din oferirea informațiilor specifice vârstei.
APELEAZĂ LA AJUTORUL SPECIALIZAT
Dacă te îngrijorează faptul că există în viața copilului o experiență ce poate favoriza apariția stresului, iar modalitățile pe care le deții nu sunt suficiente, apelează la ajutorul oferit de personalul specializat în sănătate mentală, precum un psihiatru, psiholog clinician, psihoterapeut.